ÁNUS s.n. Orificiu care se găsește la extremitatea rectului. [Pl. -suri. / < fr., lat. anus]. substantiv neutruanus
ÁNUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus) substantiv neutruanus
ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă. substantiv neutruanus
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. – Fr.anus (lat. lit. anus). substantiv neutruanus
*ánus n., pl. urĭ (lat. anus, inel, dim. ánulus și anellus. V. inel). Anat. Orificiu anal, orificiu posterior. substantiv neutruanus
ánus s. n., pl. ánusuri substantiv neutruanus
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. substantiv neutruanus
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiul de la extremitatea rectului. substantiv neutruanus
anus substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'anus | 'anusul |
plural | 'anusuri | 'anusurile | |
genitiv-dativ | singular | 'anus | 'anusului |
plural | 'anusuri | 'anusurilor |