anură definitie

ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă]. substantiv femininanure

ANÚRE s. f. ordin de batracieni fără coadă: broaștele. (< fr. anoures) substantiv femininanure

anúră s. f., g.-d. art. anúrei; pl. anúre substantiv femininanură

ANÚRĂ, anure, s. f. (La pl.) Ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. anures. substantiv femininanură