reduceri si promotii 2018
Definitie anunțare - ce inseamna anunțare - Dex Online

anunțare definitie

ANUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a anunța și rezultatul ei. [< anunța]. substantiv feminin anunțare

ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța; înștiințare. substantiv feminin anunțare

anunțáre s. f., g.-d. art. anunțắrii; pl. anunțắri substantiv feminin anunțare

ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța. – V. anunța. substantiv feminin anunțare

ANUNȚÁRE, anunțări, s. f. Aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare. substantiv feminin anunțare

*2) anúnț, a v. tr. (fr. annoncer, d. lat. an-nuntiare. V. denunț). Fac cunoscut, public: a anunța o vînzare. Manifest: cerurile anunță gloria luĭ Dumnezeŭ. Prezic: barometru anunță timp frumos. Predic: a anunța evanghelia. verb tranzitiv anunț

ANUNȚÁ vb. I. tr. A aduce la cunoștință; a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anúnț. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare]. verb tranzitiv anunța

ANUNȚÁ vb. tr. a aduce la cunoștință. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare) verb tranzitiv anunța

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare). verb tranzitiv anunța

anunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 anúnță verb tranzitiv anunța

anunțà v. 1. a da de știre, a vesti: cele dintâi flori ce anunță primăvara la triștii călători BOL.; 2. a spune numele unei persoane care intră într´un salon; 3. a face cunoscut dinainte: barometrul anunță vreme frumoasă. verb tranzitiv anunțà

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare. verb tranzitiv anunța

ANUNȚÁ, anúnț, vb. I. T r a n z. A face cunoscut, a încunoștința, a vesti, a da de știre. În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU. N. F. 146. Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). Anunță-mă la tov. ministru. verb tranzitiv anunța

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului anunțare

anunțare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anunțare anunțarea
plural anunțări anunțările
genitiv-dativ singular anunțări anunțării
plural anunțări anunțărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z