ANÚME1 adj. invar. Deosebit, special. O vorbă anume. – Din a3 + nume. invariabilanume
ANÚME2 adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, intenționat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis; exact. Cât anume ? – Din a3 + nume. invariabilanume
anúme adj. și pron. indefinit fix (d. nume și a 4). Numit, care se numește, cu numele de: un om anume (vechĭ și pre anume). Ion. Adv. În adins, cu intențiune: anume n' am venit. Vechĭ. Crezînd, închipuindu-țĭ: anume că este și el unul den [!] Grecĭ l-aŭ lovit (Cost. I,293). Așa zicînd, sanchi, supt cuvînt că, pretinzînd că, pretextînd că: Hmil cu oștile gata era, anume spre părțile Mosculuĭ (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeĭe (saŭ o femeĭe anume) care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate. – Și anume (adv.), anume, pe nume, după nume: eraŭ treĭ, și anume: Vasile, Grigore și Ion. – Ardeleniĭ, traducînd după germ. nämlich, fac abuz de acest anume, ca și de adică. invariabilanume
anúme adj. invar., adv. invariabilanume
anume adv. 1. pe nume, după nume; 2. adică; 3. dinadins: anume pentru voi. [Lat. AD NOMEN]. invariabilanume
ANÚME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. în mod special. O vorbă anume. II. Adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri, și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis, exact. Cât anume ? – A3 + nume. invariabilanume
ANÚME1 adj. invar. 1. (Urmînd după substantivul determinat) Deosebit, special. Aceia își pun straie anume. SADOVEANU, N. F. 45. O să fiu fericită cînd voi putea scrie o vorbă anume. SADOVEANU, P. M. 65. 2. (Înaintea unui substantiv la pl.) Unii, anumiți, niște. Programului anunțat i s-au adus anume modificări. invariabilanume
ANÚME2 adv. 1. (Adesea precedat de «și», înaintea unui nume propriu) Cu numele de... [Letona] avea numai dai copii, o fată, anume Artemis, și un fecior, numit Febus Apolon. ODOBESCU, S. III 299. 2. (Cu valoare explicativă; adesea precedat de «și») Iată care, adică. În limba romînă sînt trei genuri, și anume masculin, feminin și neutru, a Zicea că este de altă părere, și anume... CREANGĂ, A. 138. 3. (Purtînd accentul frazei) Înadins, intenționat. Parcă toate de pe lume Făcură anume Și-acu, dimpreună, Se adunară. DEȘLIU, G. 30. Face un scăuieș de ceară, anume pentru lup. CREANGĂ, P. 30. ♦ Cu scopul...; oare... Trăit-ai anume ca astfel să mori? EMINESCU, O. I 40. 4. În mod precis, exact. Cît anume? Cine anume? Unde anume? ◊ Am vrut să cunoaștem anume care e părerea voastră cinstită și fără strîmbătate. C. PETRESCU, R. DR. 9. Aș fi vrut să-ți știu anume Gîndul tău, pe cel mai drag. COȘBUC, P. II 64. – Variantă: (regional) anúmea (SBIERA, P. 154) adv. invariabilanume