anulare definitie

credit rapid online ifn

ANULÁR, -Ă adj. De forma unui inel, care este sau se prezintă ca un inel. [Cf. lat. annularius, fr. annulaire]. adjectivanular

ANULÁR, -Ă adj. în formă de inel. (< fr. annulaire) adjectivanular

credit rapid online ifn

*anulár, -ă adj. (lat. anularis, d. ánulus = anellus, inel. Fr. annulaire, cu doĭ n, după o grafie greșită latină infl. de annus, an). Ca inelu, inelar: eclipsă anulară. Protuberanța anulară, o unflătură în formă de inel în partea de jos a creĭeruluĭ. Degetu anular, degetu inelar (al patrulea). V. inelar. adjectivanular

anulár (rar) adj. m., pl. anulári; f. anuláră, pl. anuláre adjectivanular

ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire. adjectivanular

ANULÁRE s.f. Acțiunea de a anula și rezultatul ei; anulație. [< anula]. substantiv femininanulare

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare. substantiv femininanulare

anuláre s. f., g.-d. art. anulắrii; pl. anulắri substantiv femininanulare

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula. substantiv femininanulare

ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare. V. abrogare, abolire. Anularea sentinței. substantiv femininanulare

*anulațiune f. (lat. annulatio, -ónis). Acțiunea de a anula. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininanulațiune

ANULÁ vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desființa. 2. a egala cu zero o expresie matematică. (< fr. annuler, lat. annullare) verb tranzitivanula

ANULÁ vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispoziție); a suprima, a desființa. V. abroga, aboli. 2. A egala cu zero o expresie matematică. [< fr. annuler, it. annullare < lat. annullare – a anihila]. verb tranzitivanula

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Fr. annuler (lat. lit. annullare). verb tranzitivanula

anulá (a ~) vb., ind. prez. 3 anuleáză verb tranzitivanula

anulà v. a face nul, a desființa, a nimici. verb tranzitivanulà

ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abro­ga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare. verb tranzitivanula

ANULÁ, anulez, vb. I. T r a n z. (Cu privire la un act, la o dispoziție, la o hotărîre etc.) A face nul, a declara nul; a desființa, a suprima. V. abroga, aboli. Mă prefăceam că n-aud [ce spune], ca să-i anulez atacul. SADOVEANU. N. F. 147. verb tranzitivanula

*anuléz v. tr. (lat. annullare, d. nullus, nicĭ unu). Fac nul, desființez: a anula un act. verb tranzitivanulez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluianulare

anulare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anulare anularea
plural anulări anulările
genitiv-dativ singular anulări anulării
plural anulări anulărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z