ANTROPOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care adoră o divinitate în forme umane. ♦ Cel care adoră și divinizează omul. [< fr. anthropolâtre]. substantiv masculin și femininantropolatru
ANTROPOLÁTRU, -Ă s. m. f. 1. cel care divinizează omul. 2. cel care adoră o divinitate reprezentată în forme umane. (< fr. anthropolâtre) substantiv masculin și femininantropolatru
antropolatru substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | antropolatru | antropolatrul | antropolatră | antropolatra |
plural | antropolatri | antropolatrii | antropolatre | antropolatrele | |
genitiv-dativ | singular | antropolatru | antropolatrului | antropolatre | antropolatrei |
plural | antropolatri | antropolatrilor | antropolatre | antropolatrelor |