ANTROPOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Canibal. [< fr. anthropophage, cf. gr. anthropos – om, phagein – a mânca]. adjectivantropofag
ANTROPOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (om) care mănâncă carne de om; canibal (II, 1). (< fr. anthropophage) adjectivantropofag
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -e, s. m. și f. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; canibal. – Fr. anthropophage (lat. lit. anthropophagus). adjectivantropofag
*antropofág, -ă s. și adj. (vgr. antropophágos, d. ánthropos, om, și phágo, mănînc. V. esofag). Mîncător de carne de om, canibal, (cum eraŭ Caraibiĭ și cum maĭ sînt și azĭ uniĭ Africanĭ și Oceanienĭ). adjectivantropofag
antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; adj. f., s. f. antropofágă, pl. antropofáge adjectivantropofag
antropofag a. și m. care se hrănește cu carne de om. adjectivantropofag
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. adjectivantropofag
ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -e, s. m. și f. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; canibal. Trăiam într-o țară în care copiii își mîncau părinții, ca în insulele antropofagilor. SADOVEANU, O. VI 461. adjectivantropofag
antropofag adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | antropofag | antropofagul | antropofagă | antropofaga |
plural | antropofagi | antropofagii | antropofage | antropofagele | |
genitiv-dativ | singular | antropofag | antropofagului | antropofage | antropofagei |
plural | antropofagi | antropofagilor | antropofage | antropofagelor |