antreu definitie

credit rapid online ifn

ANTRÉU s.n. În limbaj familiar, denumește primul fel dintr-un meniu. După regulile clasice ale gastronomiei, antreul este felul care se servește după gustare (sau supă) și pește (sau preparatul care îl înlocuiește), înainte de felul principal din meniu (de obicei friptura); fr., engl. entrée; germ. Entree; în SUA, entree denumește întotdeauna felul principal al meniului. substantiv neutruantreu

antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet. substantiv neutruantreu

credit rapid online ifn

ANTRÉU s.n. 1. Încăpere prin care se intră într-o locuință venind de afară ; vestibul. 2. Fel de mâncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entrée – intrare]. substantiv neutruantreu

antreu, antreuri s. n. (intl.) buzunar exterior substantiv neutruantreu

ANTRÉU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée) substantiv neutruantreu

antréu s. n., art. antréul; pl. antréuri substantiv neutruantreu

antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée). substantiv neutruantreu

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Fr. entrée. substantiv neutruantreu

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e. substantiv neutruantret

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. substantiv neutruantreu

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. – Variantă: antrét (ALECSANDRI, T. 1406, NEGRUZZI, S. II 205) s. n. substantiv neutruantreu

antréu, -uri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Cf. fr. entrée (DER, DEX). substantiv neutruantreu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiantreu

antreu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antreu antreul
plural antreuri antreurile
genitiv-dativ singular antreu antreului
plural antreuri antreurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z