ANTRÉT s.n. v. antreu. substantiv neutru antret
ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutru antret
antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e. substantiv neutru antret
antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée). substantiv neutru antreu
ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutru antret
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. substantiv neutru antreu
ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutru antret
antret substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antret | antretul |
plural | antrete | antretele | |
genitiv-dativ | singular | antret | antretului |
plural | antrete | antretelor |