antret definitie

ANTRÉT s.n. v. antreu. substantiv neutruantret

ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutruantret

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e. substantiv neutruantret

antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée). substantiv neutruantreu

ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutruantret

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. substantiv neutruantreu

ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutruantret