antret definitie

ANTRÉT s.n. v. antreu. substantiv neutru antret

ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutru antret

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e. substantiv neutru antret

antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée). substantiv neutru antreu

ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutru antret

ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Din fr. entrée. substantiv neutru antreu

ANTRÉT s. n. v. antreu. substantiv neutru antret

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului antret

antret   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antret antretul
plural antrete antretele
genitiv-dativ singular antret antretului
plural antrete antretelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z