antren definitie

ANTRÉN s.n. Însuflețire, bună dispoziție, animație. [< fr. entrain]. substantiv neutruantren

ANTRÉN s. n. însuflețire, bună dispoziție, animație. (< fr. entrain) substantiv neutruantren

ANTRÉN s. n. (Franțuzism) Însuflețire, vioiciune; bună dispoziție. – Fr. entrain. substantiv neutruantren

*antrén n., pl. urĭ (fr. entrain, d. en, în, și train. V. tren). Barb. Avînt, pornire, vioicĭune, însuflețire: s' a dansat cu mult antren. substantiv neutruantren

antrén s. n. substantiv neutruantren

ANTRÉN s. n. Însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție. – Din fr. entrain. substantiv neutruantren

ANTRÉN s. n. (Franțuzism rar) Însuflețire, vioiciune, bună dispoziție. substantiv neutruantren

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiantren

antren  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antren antrenul
plural
genitiv-dativ singular antren antrenului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z