antracen definitie

ANTRACÉN s.n. Substanță organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă și este folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. [< fr. anthracène]. substantiv masculinantracen

ANTRACÉN s. m. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. anthracène) substantiv masculinantracen

ANTRACÉN s. n. Substanță galbenă, cristalizată, extrasă din gudron de huilă și folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. – Fr. anthracène. substantiv masculinantracen

antracén s. m. substantiv masculinantracen

ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. – Din fr. anthracène. substantiv masculinantracen

ANTRACÉN S. n. Substanță organică galbenă, cristalizată, obținută prin distilarea gudronului de huilă; se întrebuințează în industrie la fabricarea unor materii colorante, iar în medicină ca antiseptic. substantiv masculinantracen