ANTISEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care admite sau practică antisemitismul; antisemitic. [Cf. fr. antisémite]. adjectivantisemit
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. ~ (cca. 1879, termen creat de publicistul german W. Marr) [Das große Wörterbuch der deutschen Sprache] adjectivantisemit
ANTISEMÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care admite, practică antisemitismul. (< fr. antisémite) adjectivantisemit
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Fr. antisémite. adjectivantisemit
*antisemít, -ă s. și adj. (anti- 1 și Semit – Jidan). Contra jidanilor: Tot Românu e antisemit, ziar antisemit. adjectivantisemit
antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte adjectivantisemit
antisemit a. și m. dușman al Evreilor. adjectivantisemit
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite. adjectivantisemit
ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, s. m. și f. Persoană care admite sau practică antisemitismul. ♦ (Adjectival) Rămășițele claselor exploatatoare urmăresc să provoace in sinul populației rominești curente șovine, antisemite, antimaghiare, să mențină prejudecăți față de limba, tradițiile populare, specificul național al populației naționalităților conlocuitoare. REZ. HOT. I 36. adjectivantisemit
antisemit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | antisemit | antisemitul | antisemită | antisemita |
plural | antisemiți | antisemiții | antisemite | antisemitele | |
genitiv-dativ | singular | antisemit | antisemitului | antisemite | antisemitei |
plural | antisemiți | antisemiților | antisemite | antisemitelor |