ANTIPÓD s.m. Loc de pe pământ diametral opus ca așezare față de alt loc. ♦ (Fig.) Persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se află în sacul embrionar al angiospermelor în partea opusă ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior]. substantiv masculinantipod
ANTIPÓD I. s. m. 1. loc de pe Pământ diametral opus. 2. (chim.) ži optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită. 3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes) substantiv masculinantipod
ANTIPÓD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafața pământului diametral opus altui loc; fig. persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. – Fr. antipode (< gr.). substantiv masculinantipod
antipód s. m., pl. antipózi substantiv masculinantipod
*antipód n., pl. urĭ și oade (vgr. antípodos, d. anti, contra, și pū, podós, picĭor. V. ahtapod). Loc al pămîntuluĭ opus diametral altuĭa. Fig. Lucru contrar: raționamentu luĭ e antipodu bunuluĭ simț. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipoziĭ noștri îșĭ aŭ picĭoarele opuse cu ale noastre. Dar în realitate nefiind nicĭ sus, nicĭ jos în spațiŭ, ĭar josu fiind pentru toțĭ centru pămîntuluĭ, aŭ ca și noĭ picioarele în jos, și capu în sus. Oceanu de la vestu Noŭăĭ Zelande e aproape antipodu Româniiĭ. Cînd e amează la noĭ, e mezu nopțiĭ acolo. Ceĭ vechĭ și ceĭ din evu mediu nu credeaŭ asta. De aceĭa Columb a reușit foarte greŭ să obțină cele treĭ corăbiĭ pentru descoperirea Americiĭ. substantiv masculinantipod
antipod m. 1. care locuește într’o parte a pământului diametral opusă cu a noastră; 2. loc foarte depărtat; 3. fig. contrarul: antipodul rațiunii. substantiv masculinantipod
ANTIPÓD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode. substantiv masculinantipod
ANTIPÓD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafața pămîntului diametral opus altui loc; fig. persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. Polul nord este la antipodul polului sud. substantiv masculinantipod
antipod substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antipod | antipodul |
plural | antipozi | antipozii | |
genitiv-dativ | singular | antipod | antipodului |
plural | antipozi | antipozilor |