ANTINÓMIC, -Ă adj. Referitor la antinomie. [< fr. antinomique]. adjectiv antinomic
ANTINÓMIC, -Ă adj. referitor la antinomie. (< fr. antinomique) adjectiv antinomic
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -e, adj. Care se referă la antinomie. – Fr. antinomique. adjectiv antinomic
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice adjectiv antinomic
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique. adjectiv antinomic
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -e, adj. Care se referă la antinomie. Caracter antinomic. adjectiv antinomic
| antinomic adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | antinomic | antinomicul | antinomică | antinomica |
| plural | antinomici | antinomicii | antinomice | antinomicele | |
| genitiv-dativ | singular | antinomic | antinomicului | antinomice | antinomicei |
| plural | antinomici | antinomicilor | antinomice | antinomicelor | |