ANTIMATÉRIE s.f. Substanță ipotetică ale cărei elemente constitutive ar fi formate din antiparticule; antisubstanță. [< fr. antimatière]. substantiv femininantimaterie
ANTIMATÉRIE s. f. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanță. (după fr. antimatière) substantiv femininantimaterie
antimatérie (-ri-e) s. f., art. antimatéria (-ri-a), g.-d. antimatérii, art. antimatériei substantiv femininantimaterie
ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière). substantiv femininantimaterie
antimaterie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antimaterie | antimateria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | antimaterii | antimateriei |
plural | — | — |