ANTIGÉN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anti – contra, gennan – a naște]. substantiv masculinantigen
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. substantiv masculinantigen
ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. substantiv masculinantigen
ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr. antigène) substantiv neutruantigen
antigen substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antigen | antigenul |
plural | antigeni | antigenii | |
genitiv-dativ | singular | antigen | antigenului |
plural | antigeni | antigenilor |
antigen substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antigen | antigenul |
plural | antigeni | antigenii | |
genitiv-dativ | singular | antigen | antigenului |
plural | antigeni | antigenilor |