ANTIFÚRT s.n., adj.invar. (Dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt, dând alarma. [< it. antifurto]. substantiv neutruantifurt
ANTIFÚRT adj. inv., s. n. (dispozitiv) care semnalează orice tentativă de furt. (< it. antifurto) substantiv neutruantifurt
*antifúrt adj. invar., s. n. substantiv neutruantifurt
ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol). substantiv neutruantifurt
antifurt substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antifurt | antifurtul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | antifurt | antifurtului |
plural | — | — |