antifon definitie

antifón (antifoáne), s. n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească. Ngr. ἀντίφωνον, în parte prin sl. antifonŭ (Murnu 5). Sec. XVII. – Der. antifonar, s. n. (carte care cuprinde antifoane). substantiv neutru antifon

ANTIFÓN s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phonesunet]. substantiv neutru antifon

ANTIFÓN3, antifoane, s. n. 1. Material fonoabsorbant aplicat pe suprafețele unui spațiu închis cu scopul reducerii zgomotului venit din exterior; insonorizant. 2. Echipament de protecția muncii destinat protejării auzului celor care îl poartă. – Din pref. anti- + suf. -fon. substantiv neutru antifon

ANTIFÓN s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr. antiphone) substantiv neutru antifon

antifón s. n., pl. antifoáne substantiv neutru antifon

antifon n. cântare alternativă a psalmilor. [De origină slavo-greacă]. substantiv neutru antifon

ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. – Fr. antiphone. substantiv neutru antifon

ANTIFÓN1, antifoane, s. n. Versete sau idei din psalmi care se repetă de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Slav (v. sl. antifonŭ < gr.). substantiv neutru antifon

antifón n., pl. oane (mgr. și ngr. antifonon, d. anti, contra, și foni, voce; vsl. rus. antifónŭ. V. tele-fon). Cîntec de psalmĭ alternativ între strane în ainte [!] de citirea evangheliiĭ. substantiv neutru antifon

ANTIFÓN1, antifoane, s. n. Cântare religioasă de strană care implică repetarea alternativă de către două coruri sau două voci a unei idei muzicale. – Din sl. antifonŭ. substantiv neutru antifon

ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Dop mic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomotele intense. – Din fr. antiphone. substantiv neutru antifon

ANTIFÓN, antifoane, s. n. Vers din psalmi care se repetă de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde una alteia; cîntare repetată de două coruri, la slujba bisericească. ◊ (Ironic) Popilor de mir... le cînta antifoanele următoare: diaconii și cu pochii, de treji ce sînt de-abia văd cu ochii. CREANGĂ, A. 140. – Accentuat și: antífon. substantiv neutru antifon

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului antifon

antifon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antifon antifonul
plural antifoane antifoanele
genitiv-dativ singular antifon antifonului
plural antifoane antifoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z