ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua]. substantiv feminin anticvă
ANTÍCVĂ/ANTÍCVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripțiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua) substantiv feminin anticvă
!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve substantiv feminin anticvă
ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua. substantiv feminin anticvă
!antícvă/antícva s. f., g.-d. art. antícvei; pl. antícve substantiv feminin anticvă
anticva f. litere drepte, în opozițiune cu cele cursive (în tipografie). substantiv feminin anticva
ANTÍCVA s. f. v. anticvă. substantiv feminin anticva
ANTÍCVĂ, anticve, s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din Roma antică. [Var.: anticva s. f.] – Din lat. antiqua. substantiv feminin anticvă
anticvă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anticvă | anticva |
plural | anticve | anticvele | |
genitiv-dativ | singular | anticve | anticvei |
plural | anticve | anticvelor |