anticipare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeanticipare
- Vezi aici mai multe rimeanticipare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuan
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuant
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ANTICIPÁRE s.f. Faptul de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet care se găsește într-o silabă următoare; anticipație. [< anticipa]. substantiv femininanticipare
ANTICIPÁRE s. f. faptul de a anticipa; anticipație. ◊ (lingv.) pronunțare anticipată a unui sunet din silaba următoare. (< anticipa) substantiv femininanticipare
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ (Fon.) Pronunțarea anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. substantiv femininanticipare
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipắrii; pl. anticipắri substantiv femininanticipare
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. 1. Acțiunea de a anticipa; anticipație. 2. Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa. substantiv femininanticipare
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. ♦ Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. În romînescul « pecingine » avem, față de latinescul «petiginem », anticiparea lui « n ». substantiv femininanticipare
*anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin [!] care apucĭ în ainte [!] o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s' o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre. substantiv femininanticipațiune
*antícip și -éz, a -á v. tr. (lat. anticipa, -cipáre, d. ante, înainte, și capere, a lua). Apuc în ainte [!], preîntîmpin: a anticipa plata (a plăti din ainte [!]). Uzurp: a anticipa veniturile cuĭva. verb tranzitivanticip
ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [< fr. anticiper, cf. lat. anticipare]. verb tranzitivanticipa
ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. (< fr. anticiper, lat. anticipare) verb tranzitivanticipa
anticipá (a ~) vb., ind. prez. 3 anticipeáză/antícipă verb tranzitivanticipa
anticipà v. 1. a preveni, a lua înainte, a preîntâmpina (ziua, plata); 2. a uzurpa drepturile cuiva. verb tranzitivanticipà
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului convenit. [Prez. ind. și: anticip] – Din fr. anticiper, lat. anticipare. verb tranzitivanticipa
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare). verb tranzitivanticipa
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. I n t r a n z. (De obicei cu determinări introduse prin prep. « asupra ») A o lua înainte, a face ceva înaintea momentului cuvenit. verb tranzitivanticipa
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluianticipare
| anticipare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | anticipare | anticiparea |
| plural | anticipări | anticipările | |
| genitiv-dativ | singular | anticipări | anticipării |
| plural | anticipări | anticipărilor | |