anticipațiune definitie

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = litera­tură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s.f] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. substantiv feminin anticipație

ANTICIPAȚIÚNE s.f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune

*anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin [!] care apucĭ în ainte [!] o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s' o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre. substantiv feminin anticipațiune

anticipați(un)e f. 1. preîntâmpinare; 2. cunoștință anticipată. substantiv feminin anticipațiune

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune

ANTICIPAȚIÚNE S. f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune