anticipațiune definitie

ANTICIPÁȚIE, anticipații, s. f. Anticipare. ◊ Literatură de anticipație = litera­tură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului. ◊ Loc. adv. Cu anticipație = înainte de termenul fixat. [Var.: (înv.) anticipațiune s.f] – Din fr. anticipation, lat. anticipatio, -onis. substantiv feminin anticipație

ANTICIPAȚIÚNE s.f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune

*anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin [!] care apucĭ în ainte [!] o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s' o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre. substantiv feminin anticipațiune

anticipați(un)e f. 1. preîntâmpinare; 2. cunoștință anticipată. substantiv feminin anticipațiune

ANTICIPAȚIÚNE s. f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune

ANTICIPAȚIÚNE S. f. v. anticipație. substantiv feminin anticipațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului anticipațiune

anticipațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticipațiune anticipațiunea
plural anticipațiuni anticipațiunile
genitiv-dativ singular anticipațiuni anticipațiunii
plural anticipațiuni anticipațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z