anticar definitie

credit rapid online ifn

ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar]. substantiv masculinanticar

ANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire]. substantiv masculinanticar

credit rapid online ifn

ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar) substantiv masculinanticar

ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar) substantiv masculinanticar

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). substantiv masculinanticar

ANTICÁR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius). substantiv masculinanticar

*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar. substantiv masculinanticar

anticár1 (antitanc) adj. invar. substantiv masculinanticar

anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári substantiv masculinanticar

ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). substantiv masculinanticar

anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi. substantiv masculinanticar

ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius. substantiv masculinanticar

ANTICÁR1 adj. invar. (Despre arme, unități militare etc.) Antitanc. Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7 /4. Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242. substantiv masculinanticar

ANTICÁR2, anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462. substantiv masculinanticar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluianticar

anticar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticar anticarul
plural anticari anticarii
genitiv-dativ singular anticar anticarului
plural anticari anticarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z