antevorbitor definitie

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner]. substantiv masculin și femininantevorbitor

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner) substantiv masculin și femininantevorbitor

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). substantiv masculin și femininantevorbitor

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri substantiv masculin și femininantevorbitor

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). substantiv masculin și femininantevorbitor

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, con-siderată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior. substantiv masculin și femininantevorbitor

antevorbitoáre s. f., g.-d. art. antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre substantiv masculin și femininantevorbitoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiantevorbitor

antevorbitor substantiv masculin și feminin		masculin		feminin
antevorbitor substantiv masculin și feminin		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	antevorbitor	antevorbitorul	antevorbitoare	antevorbitoarea
nominativ-acuzativ	plural	antevorbitori	antevorbitorii	antevorbitoare	antevorbitoarele
genitiv-dativ	singular	antevorbitor	antevorbitorului	antevorbitoare	antevorbitoarei
genitiv-dativ	plural	antevorbitori	antevorbitorilor	antevorbitoare	antevorbitoarelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z