ANTERIORITÁTE s.f. Faptul de a fi anterior; prioritate. [Cf. fr. antériorité]. substantiv femininanterioritate
ANTERIORITÁTE s. f. însușirea de a fi anterior; precedență. (< fr. antériorité) substantiv femininanterioritate
ANTERIORITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi anterior; prioritate. [Pr.: -ri-o-] – După fr. antériorité. substantiv femininanterioritate
*anterioritáte f. (d. anterior; fr. antériorité). Calitatea de a fi anterior, prioritate. substantiv femininanterioritate
anterioritáte (-ri-o-) s. f., g.-d. art. anterioritắții substantiv femininanterioritate
anterioritate f. prioritate în ordinea timpului. substantiv femininanterioritate
ANTERIORITÁTE s. f. Însușirea de a fi anterior. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. antériorité. substantiv femininanterioritate
anterioritate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anterioritate | anterioritatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | anteriorități | anteriorității |
plural | — | — |