antereu definitie

credit rapid online ifn

ANTERÉU s. n. v. anteriu. substantiv neutruantereu

anteréŭ, V. anteriŭ. substantiv neutruantereŭ

credit rapid online ifn

antereu n. Mold. V. anteriu. substantiv neutruantereu

anteriu (antereu) n. 1. haină boierească lungă ce se punea d’a dreptul peste cămașă: coconașul purta un antereu de suvaia alb NEGR.; 2. haină lungă până la glezne, purtată sub giubea până în timpul din urmă (și în parte încă obișnuită) de preoții bătrâni și de țiganii lăutari: cu antereu ăst de lăutar AL., popa Buligă își pune poalele antereului în brâu CR.; 3. haină țărănească ce acopere pe toate celelalte, înflorată la piept, guler și mâneci cu găitane de diferite colori. Anteriul a fost purtat de toate clasele vechii noastre societăți, dela boieri până la țigan, și în cele din urmă și-a găsit un refugiu durabil în îmbrăcămintea țăranului. [Turc. ANTERI, de unde și forma moldovenească antereu]. substantiv neutruanteriu

ANTERÉU s. n. v. anteriu. substantiv neutruantereu

ANTERÉU s. n. v. anteriu. substantiv neutruantereu

ANTERÍU, anterie, s. n. Haină lungă purtată de preoții ortodocși; sutană. ♦ Haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii. [Var.: anteréu s. n.] – Din tc. anteri. substantiv neutruanteriu

anteríŭ n., pl. ie (turc. anteri, pop. antari, după numele poetuluĭ arabic Antar [sec. 6], care purta asemenea haĭnă). O haĭnă lungă și supțire [!] pe care o purtaŭ boĭeriĭ pe supt gĭubea, ĭar astăzĭ numaĭ preuțiĭ [!]. Munt. la șes (antiriŭ). Zăbun femeĭesc lung pînă maĭ jos de genunchĭ. Vestă bărbătească cu mînicĭ. – În est anteréŭ, pl. eĭe, care azĭ înseamnă „haĭnă scurtă de șiac supțire ornată cu săradurĭ”. substantiv neutruanteriŭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiantereu

antereu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antereu antereul
plural antereie antereiele
genitiv-dativ singular antereu antereului
plural antereie antereielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z