ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. Care este pe locul al treilea de la sfârșit; înainte de penultimul. [< lat. antepaenultimus]. adjectiv antepenultim
ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus) adjectiv antepenultim
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul. – Fr. antépénultième (lat. lit. antepaenultimus). adjectiv antepenultim
*antepenúltim, -ă adj. (lat. antepaenultimus). Al treilea din urmă: prin e antepenultima silabă a cuvîntuluĭ a-prin-de-re. S. f., pl. e. Silaba a treĭa din urmă. adjectiv antepenultim
!antepenúltim (-pe-nul-/-pen-ul-) adj. m., pl. antepenúltimi; f. antepenúltimă, pl. antepenúltime adjectiv antepenultim
antepenultim a. înainte de penultim; antepenultima, silaba care precede penultima unei vorbe. adjectiv antepenultim
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care se află înainte de penultimul. – Din fr. antépénultième, lat. antepaenultimus. adjectiv antepenultim
ANTEPENÚLTIM, -Ă, antepenultimi, -e, adj. Care ocupă locul al treilea, socotind de la ultimul; înainte de penultimul. Silabă antepenultimă. adjectiv antepenultim
antepenultim adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | antepenultim | antepenultimul | antepenultimă | antepenultima |
plural | antepenultimi | antepenultimii | antepenultime | antepenultimele | |
genitiv-dativ | singular | antepenultim | antepenultimului | antepenultime | antepenultimei |
plural | antepenultimi | antepenultimilor | antepenultime | antepenultimelor |