antecedent definitie

credit rapid online ifn

ANTECEDÉNT s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. 2. Primul element al unei judecăți ipotetice. ♦ Prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care precedă în timp. ♦ (Geogr.) Care este stabilit înaintea unei deformări tectonice. [Cf. fr. antécédent, it. antecedente, lat. antecedens]. adjectivantecedent

antecedént, -ă I. adj. Care precedă în timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice. II. s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații. 3. Prima secțiune a unei unități melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului. (< fr. antécédent, lat. antecedens) adjectivantecedent

credit rapid online ifn

antecedént2 s. n., pl. antecedénte adjectivantecedent

*antecedént, -ă adj. (mlat. antecédens, -éntis, d. ante, înainte, și cédens, care merge). Care precede: fapte antecedente. S. n., pl. e Fapt precedent: a avea antecedente bune. Gram. Substantivu saŭ pronumele la care se raportă pronumele saŭ adverbu relativ. Log. Prima parte a uneĭ entimeme [!]. Mat. Primu din ceĭ doĭ terminĭ [!] aĭ unuĭ raport, în opoz. cu consecŭent. adjectivantecedent

antecedént1 adj. m., pl. antecedénți; f. antecedéntă, pl. antecedénte adjectivantecedent

antecedent a. care precede (în ordinea timpului), care s´a petrecut înainte. ║ n. 1. fapt anterior altuia; 2. fapt trecut pe care se sprijină un fapt actual; 3. Gram. vorba la care se raportă un pronume relativ; 4. Aritm. întâiul termen al unui raport. adjectivantecedent

ANTECEDÉNT, -Ă, antecedenți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioa­ră unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. adjectivantecedent

ANTECEDÉNTE s. n. pl. Fapte, evenimente, întîmplări anterioare unei anumite date sau unei anumite stări. Antecedentele bolii. adjectivantecedente

ANTECEDÉNTE s. n. pl. Fapte, întâmplări anterioare unei anumite date sau stări. – Fr. antécédent (lat. lit. antecedens, -ntis). adjectivantecedente

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiantecedent

antecedent  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antecedent antecedentul antecedentă antecedenta
plural antecedenți antecedenții antecedente antecedentele
genitiv-dativ singular antecedent antecedentului antecedente antecedentei
plural antecedenți antecedenților antecedente antecedentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z