ANTEBRÁȚ s.n. Parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl. -țe. / după fr. avant-bras, it. antibraccio]. substantiv neutruantebraț
ANTEBRÁȚ s. n. 1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. 2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi. (după fr. avant-bras) substantiv neutruantebraț
ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot până la încheietura mâinii. – Din ante- + braț. (după fr. avant-bras). substantiv neutruantebraț
*antebráț n., pl. e (d. ante- și braț, după fr. avant-bras). Anat. Partea brațuluĭ de la cot la pumn. substantiv neutruantebraț
antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe substantiv neutruantebraț
ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). substantiv neutruantebraț
ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot pînă la încheietura mîinii. substantiv neutruantebraț
antebraț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antebraț | antebrațul |
plural | antebrațe | antebrațele | |
genitiv-dativ | singular | antebraț | antebrațului |
plural | antebrațe | antebrațelor |