antebraț definitie

ANTEBRÁȚ s.n. Parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. ♦ Parte a membrelor anterioare la animale, cuprinsă între cot și genunchi. [Pl. -țe. / după fr. avant-bras, it. antibraccio]. substantiv neutruantebraț

ANTEBRÁȚ s. n. 1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii. 2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi. (după fr. avant-bras) substantiv neutruantebraț

ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot până la încheietura mâinii. – Din ante- + braț. (după fr. avant-bras). substantiv neutruantebraț

*antebráț n., pl. e (d. ante- și braț, după fr. avant-bras). Anat. Partea brațuluĭ de la cot la pumn. substantiv neutruantebraț

antebráț (-te-braț) s. n., pl. antebráțe substantiv neutruantebraț

antebraț n. Anat. partea brațului dela cot la pumn. substantiv neutruantebraț

ANTEBRAȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț (după fr. avant-bras). substantiv neutruantebraț

ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la cot pînă la încheietura mîinii. substantiv neutruantebraț