ANTABLAMÉNT s.n. Porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. [Pl. -te, -turi. / < fr. entablement]. substantiv neutruantablament
ANTABLAMÉNT s. n. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. (< fr. entablement) substantiv neutruantablament
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – După fr. entablement. substantiv neutruantablament
antablamént (-ta-bla-) s. n., pl. antablaménte substantiv neutruantablament
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor de fațadă sau a coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement. substantiv neutruantablament
antablament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antablament | antablamentul |
plural | antablamenturi | antablamentele | |
genitiv-dativ | singular | antablament | antablamentului |
plural | antablamenturi | antablamenturilor |