ANROBÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a anroba. ♦ Amestecare a unui material granular cu un liant, acoperind granulele cu un strat subțire de liant. [< anroba] substantiv femininanrobare
ANROBÁRE s. f. Amestecare a unui material granular cu un liant. – Cf. fr. enrober. substantiv femininanrobare
ANROBÁ vb. I. tr. (Liv.) A acoperi cu un strat protector, a înveli, a îmbrăca (alimente, medicamente etc.) ; a îngloba. [< fr. enrober]. verb tranzitivanroba
ANROBÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba. 2. a amesteca un material granular cu un liant. (< fr. enrober) verb tranzitivanroba
anrobare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anrobare | anrobarea |
plural | anrobări | anrobările | |
genitiv-dativ | singular | anrobări | anrobării |
plural | anrobări | anrobărilor |