anorganic definitie

ANORGÁNIC, -Ă adj. (op. organic) De origine minerală; care nu aparține hidrocarburilor și derivaților acestora. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an – fără, organikos – organic]. adjectiv anorganic

ANORGÁNIC, -Ă adj. (despre corpuri) lipsit de însușirile materiei vii; o chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice. (< fr. anorganique) adjectiv anorganic

ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. adjectiv anorganic

anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice adjectiv anorganic

*anorgánic, -ă adj. (fr. anorganique, d. vgr. an-, fără, și órganon, organ). Fără organe, fără vĭață, mort. Chimia anorganică, care se ocupă de metale și metaloide. – Maĭ puțin bine inorganic (că in- e prefix latin, și organic e cuv. gr.). adjectiv anorganic

anorganic a. lipsit de organe, fără vieață, neînsuflețit. adjectiv anorganic

ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) În compoziția căruia intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = disciplină care se ocupă cu studiul proprietăților chimice ale corpurilor minerale; chimie neor­ganică. – Din fr. anorganique. adjectiv anorganic

ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. (în opoziție cu organic) Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de cei organici. adjectiv anorganic