anodin definitie

ANODÍN, -Ă adj. (Liv.) Fără importanță, neînsemnat; inofensiv. [< fr. anodin, cf. gr. anodynos < an – fără, odyne – durere]. adjectiv anodin

ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări; inofensiv. – Fr. anodin (< gr.). adjectiv anodin

ANODÍN, -Ă adj. banal, fără valoare, neînsemnat; inofensiv. (< fr. anodin) adjectiv anodin

*anodín, -ă adj. (vgr. anódynos, d. an-, fără, și odís, odín, durere acută, d. odýne, durere). Med. Care lucrează fără durere: băutură anodină. Fig. Slab, inofensiv: sátiră anodină. S. n., pl. e. Medicament anodin. Adv. A critica anodin. adjectiv anodin

anodín adj. m., pl. anodíni; f. anodínă, pl. anodíne adjectiv anodin

anodin a. 1. care nu produce durere: remediu anodin; 2. fig. inofensiv, neînsemnat: satiră anodină. adjectiv anodin

ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare, fără urmări (bune sau rele), inofensiv. Fapt anodin. adjectiv anodin

ANODÍN, -Ă, anodini, -e, adj. Fără importanță sau valoare; fără urmări. – Din fr. anodin. adjectiv anodin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului anodin

anodin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anodin anodinul anodi anodina
plural anodini anodinii anodine anodinele
genitiv-dativ singular anodin anodinului anodine anodinei
plural anodini anodinilor anodine anodinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z