ANÓDIC, -Ă adj. Referitor la anod. [< fr. anodique]. adjectivanodic
ANÓDIC, -Ă, anodici, -e, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Fr. anodique. adjectivanodic
anódic adj. m., pl. anódici; f. anódică, pl. anódice adjectivanodic
ANÓDIC, -Ă, anodici, -ce, adj. Care ține de anod, care provine de la anod. – Din fr. anodique. adjectivanodic
ANÓDIC, -Ă, anodici, -e, adj. Care ține de anod, care provine de la anod, referitor la anod. Raze anodice. Baterie anodică. Curent anodic. adjectivanodic
anodic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | anodic | anodicul | anodică | anodica |
plural | anodici | anodicii | anodice | anodicele | |
genitiv-dativ | singular | anodic | anodicului | anodice | anodicei |
plural | anodici | anodicilor | anodice | anodicelor |