ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire) adjectivaniversar
aniversar a. ce revine, ce se ține pe fiecare an la zile fixe: serbare aniversară. adjectivaniversar
ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce]. adjectivaniversar
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius). adjectivaniversar
*aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte [!]. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba [!] aniversara [!] (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv. adjectivaniversar
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius. adjectivaniversar
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. (Mai ales despre zile) Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. V. c o m e m o r a t i v. Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1. adjectivaniversar
ANIVERSÁRE s.f. Zi în care se aniversează un eveniment; sărbătorire a împlinirii unui număr de ani de la un eveniment. [Var. aniversară s.f. / cf. fr. anniversaire]. substantiv femininaniversare
ANIVERSÁRE s. f. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva. (< aniversa) substantiv femininaniversare
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.] substantiv femininaniversare
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri substantiv femininaniversare
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s.f] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are). substantiv femininaniversare
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a a n i v e r s a; zi în care se aniversează un eveniment important. Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59. ◊ Zi în care se aniversează nașterea cuiva. – Variantă: aniversáră (EMINESCU, N. 86) s. f. substantiv femininaniversare
ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar) verb tranzitivaniversa
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză verb tranzitivaniversa
ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare]. verb tranzitivaniversa
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar. verb tranzitivaniversa
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv). verb tranzitivaniversa
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. T r a n z. A sărbători un eveniment cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la data la care s-a petrecut. La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Romîne. verb tranzitivaniversa
aniversare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aniversare | aniversarea |
plural | aniversări | aniversările | |
genitiv-dativ | singular | aniversări | aniversării |
plural | aniversări | aniversărilor |