ANISTORÍSM s. n. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte. (< anistor/ic/ + -ism) substantiv neutruanistorism
ANISTORÍSM s. n. Înlocuire a studiului concret istoric al realității sociale prin speculații abstracte. – Anistor[ic] + suf. -ism. substantiv neutruanistorism
anistorism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anistorism | anistorismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | anistorism | anistorismului |
plural | — | — |