anison definitie

ANISÓN s. m. v. anason. substantiv masculinanison

anisón m. ca plantă și n., pl. oane saŭ urĭ ca marfă (ngr. și vgr. ánison, turc. anisun și pop. anasun, de unde ĭar vine ngr. anasoní; lat. anisum, fr. anis). O plantă umbeliferă cu semințe aromatice (pimpinella anisum). S. n. Rachiŭ anisonat. – În Munt. anason. V. chimen dulce. substantiv masculinanison

anason n. 1. plantă aromatică, întrebuințată ca condiment și la fabricarea licherurilor fine (Anisum); 2. rachiu din anason: sticlă cu anason de Hio FIL. [Turc. ANASON, de unde și forma moldovenească anison]. substantiv masculinanason

anison m. Mold. V. anason. substantiv masculinanison

ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. substantiv masculinanason

ANISÓN s. m. v. anason. substantiv masculinanison

ANISÓN S. m. v. anason. substantiv masculinanison