ANIMOZITÁTE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas]. substantiv femininanimozitate
ANIMOZITÁTE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas) substantiv femininanimozitate
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis). substantiv femininanimozitate
*animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile. substantiv femininanimozitate
animozitáte s. f., g.-d. art. animozitắții; pl. animozitắți substantiv femininanimozitate
animozitate f. 1. ură înfocată; 2. violență în discuțiune. substantiv femininanimozitate
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. substantiv femininanimozitate
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva, înverșunare. Atmosferă de animozitate. substantiv femininanimozitate
animozitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | animozitate | animozitatea |
plural | animozități | animozitățile | |
genitiv-dativ | singular | animozități | animozității |
plural | animozități | animozităților |