animare definitie

ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet]. verb tranzitivanima

ANIMÁ vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare) verb tranzitivanima

animá (animéz, animát), vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animați(u)ne, s. f.; animator, adj.; animozitate, s. f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb. verb tranzitivanima

animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă verb tranzitivanima

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare). verb tranzitivanima

animà v. 1. a însufleți, a da viață; 2. fig. a îmbărbăta: speranța, animă înc’odată tremurândul picior EM.; 3. a învia: chiar țărna din morminte s’animă și tresare AL. verb tranzitivanimà

ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare. verb tranzitivanima

ANIMÁ, aním și animez, vb. I. T r a n z. A face să fie mai activ sau mai expresiv, a stimula, a înviora, a însufleți. Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227. ♦ Refl. Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49. verb tranzitivanima

*animéz v. tr. (lat. ánima, -áre; fr. animer). Daŭ viață. Fig. Încurajez, însuflețesc: a anima soldațiĭ la luptă. Daŭ vigoare: a anima stilu, ședința. verb tranzitivanimez

ANIMOLOGÍE s. f. știința sistemului conceptual sau a activităților spirituale referitoare la instituțiile sociale, artă, religie etc. (cf. lat. animus, spirit, inteligență) verb tranzitivanimologie