animalicul definitie

ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch]. adjectivanimalic

ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch) adjectivanimalic

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal2 + suf. -ic. adjectivanimalic

*animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește. adjectivanimalic

animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice adjectivanimalic

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -íc. Cf. germ. a n i m a 1 i s c h. adjectivanimalic

ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice. adjectivanimalic

ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol., înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule. substantiv masculinanimalcul

ANIMALÍCUL s.m. v. animalcul. substantiv masculinanimalicul

ANIMALÍCUL s. m. v. animalcul. substantiv masculinanimalicul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluianimalicul

animalicul  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular animalicul animaliculul
plural animaliculi animaliculii
genitiv-dativ singular animalicul animaliculului
plural animaliculi animaliculilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z