ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch]. adjectivanimalic
ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch) adjectivanimalic
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal2 + suf. -ic. adjectivanimalic
*animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește. adjectivanimalic
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice adjectivanimalic
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -íc. Cf. germ. a n i m a 1 i s c h. adjectivanimalic
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice. adjectivanimalic
ANIMÁLCUL, animalculi, s. m. (Biol., înv.) Spermatozoid. [Var.: animalícul s. m.] – Din fr. animalcule. substantiv masculinanimalcul
ANIMALÍCUL s.m. v. animalcul. substantiv masculinanimalicul
ANIMALÍCUL s. m. v. animalcul. substantiv masculinanimalicul
animalicul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | animalicul | animaliculul |
plural | animaliculi | animaliculii | |
genitiv-dativ | singular | animalicul | animaliculului |
plural | animaliculi | animaliculilor |