anișor definitie

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. substantiv masculin anișor

anișór s. m., pl. anișóri substantiv masculin anișor

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2.An2 + suf. -ișor. substantiv masculin anișor

ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui a n (mai ales cînd se vorbește de vîrsta copiilor mici). Ăl mai mare să fi avut șapte anișori. CARAGIALE, S. 109. Aceste sînt frumoase în cărți de poezie Ce farmecă o fată de zece anișori. BOLINTINEANU, O. 202. substantiv masculin anișor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului anișor

anișor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anișor anișorul
plural anișori anișorii
genitiv-dativ singular anișor anișorului
plural anișori anișorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z