ANGLICANÍSM s.n. Religia de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562, sub Elisabeta I. [< fr. anglicanisme]. substantiv neutruanglicanism
ANGLICANÍSM s. n. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I. (< fr. anglicanisme) substantiv neutruanglicanism
ANGLICANÍSM s. n. Religia de stat a Angliei (o formă de protestantism). – Fr. anglicanisme. substantiv neutruanglicanism
*anglicanízm n., pl. e. Regiunea protestantă a Angliiĭ, care cuprinde treĭ secte: metodiștiĭ, evangheliștiĭ și calviniștiĭ. substantiv neutruanglicanizm
anglicanísm s. n. substantiv neutruanglicanism
anglicanism n. religiune protestantă a Angliei, coprinzând 3 secte: metodistă, evangelistă și calvinistă. Ea conservă în mare parte dogmele calvinismului, dar susține încă instituțiunea divină a episcopilor și ierarhia sacerdoțiului, având în cap pe rege. substantiv neutruanglicanism
ANGLICANÍSM s. n. Religia de stat a Angliei (o formă de protestantism). substantiv neutruanglicanism
ANGLICANÍSM s. n. Religie de stat a Angliei, cu caracter reformat (o formă de protestantism). – Din fr. anglicanisme. substantiv neutruanglicanism
anglicanism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anglicanism | anglicanismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | anglicanism | anglicanismului |
plural | — | — |