ANÉX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat]. adjectivanex
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe adjectivanex
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. adjectivanex
anex adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | anex | anexul | anexă | anexa |
plural | anecși | anecșii | anexe | anexele | |
genitiv-dativ | singular | anex | anexului | anexe | anexei |
plural | anecși | anecșilor | anexe | anexelor |