ANEVRÍSM s.n. Dilatare patologică a pereților unei artere. [< fr. anévrisme, cf. gr. aneurysma – dilatare]. substantiv neutruanevrism
ANEVRÍSM s. n. (med.) dilatare patologică a pereților unei artere. (< fr. anévrisme) substantiv neutruanevrism
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unei artere. – Fr. anévrisme (< gr.). substantiv neutruanevrism
*anevrízm n., pl. e (fr. anévrisme, d. vgr. [după pronunțarea ngr.] aneúrisma, dilatare). Med. Unflătură [!] a uneĭ artere într' un punct oare-care. (Această unflătură se umple de sînge lichid orĭ coagulat, ĭar dacă, în urma uneĭ emoțiunĭ saŭ încordărĭ, se rupe, moartea se produce fulgerător). – Maĭ bine ar fi anevrizmă, ca prizmă, sofizmă, agheazmă ș. a. substantiv neutruanevrizm
anevrísm (-ne-vrism) s. n., pl. anevrísme substantiv neutruanevrism
anevrism n. 1. umflare prin dilatațiune a unei artere; 2. dilatarea bolnăvicioasă a inimei. substantiv neutruanevrism
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unei artere. substantiv neutruanevrism
ANEVRÍSM, anevrisme, s. n. Dilatare patologică a pereților unui vas sangvin. – Din fr. anévrisme. substantiv neutruanevrism
anevrism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anevrism | anevrismul |
plural | anevrisme | anevrismele | |
genitiv-dativ | singular | anevrism | anevrismului |
plural | anevrisme | anevrismelor |