ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os. adjectiv anevoios
anevoĭós, -oásă adj. (d. anevoĭe). Dificil, greŭ. adjectiv anevoĭos
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse adjectiv anevoios
anevoios a. greu de făcut. adjectiv anevoios
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. adjectiv anevoios
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți; greu, obositor. Călătorie anevoioasă. ◊ Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163. Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87. ◊ (Adverbial) Foarte puțini oameni stăteau in grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10. adjectiv anevoios
anevoios adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | anevoios | anevoiosul | anevoioasă | anevoioasa |
plural | anevoioși | anevoioșii | anevoioase | anevoioasele | |
genitiv-dativ | singular | anevoios | anevoiosului | anevoioase | anevoioasei |
plural | anevoioși | anevoioșilor | anevoioase | anevoioaselor |