ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os. adjectivanevoios
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse adjectivanevoios
anevoios a. greu de făcut. adjectivanevoios
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os. adjectivanevoios
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți; greu, obositor. Călătorie anevoioasă. ◊ Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163. Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87. ◊ (Adverbial) Foarte puțini oameni stăteau in grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10. adjectivanevoios
anevoios adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | anevoios | anevoiosul | anevoioasă | anevoioasa |
plural | anevoioși | anevoioșii | anevoioase | anevoioasele | |
genitiv-dativ | singular | anevoios | anevoiosului | anevoioase | anevoioasei |
plural | anevoioși | anevoioșilor | anevoioase | anevoioaselor |