ANEMOCÓRD s.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / < fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă]. substantiv neutruanemocord
ANEMOCÓRD, anemocorduri, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde. substantiv neutruanemocord
anemocord substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anemocord | anemocordul |
plural | anemocorde | anemocordurile | |
genitiv-dativ | singular | anemocord | anemocordului |
plural | anemocorduri | anemocordelor |