androceu definitie

ANDROCÉU s.n. Totalitatea staminelor unei flori. [< fr. androcée, cf. gr. aner – bărbat, oikia – casă]. substantiv neutru androceu

ANDROCÉU s. n. totalitatea staminelor unei flori. (< fr. androcée) substantiv neutru androceu

ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Fr. androcée (< gr.). substantiv neutru androceu

*androcéŭ n., pl. ee saŭ eĭe (vgr. anér, gen. andrós, mascul, și -ceŭ din gĭneceŭ). Bot. Totalitatea staminelor (organelor mascule) la florĭ. substantiv neutru androceŭ

androcéu s. n., art. androcéul; pl. androcée substantiv neutru androceu

ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea staminelor unei flori. – Din fr. androcée. substantiv neutru androceu

ANDROCÉU, androcee, s. n. Totalitatea stamineior unei flori. – Pl. și: androceuri. substantiv neutru androceu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului androceu

androceu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular androceu androceul
plural androcee androceele
genitiv-dativ singular androceu androceului
plural androcee androceelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z