androc definitie

andróc (androáce), s. n. – Fustă de lînă. – Var. handroc, androacă, ondroacă. Germ. Unterrock „fustă, jupon”, prin intermediul pronunțării săs. onderrock (Borcea 176). În Trans. și Munt. substantiv neutruandroc

andróc, V. hondroc. substantiv neutruandroc

androc n. fustă de lână (la țărance); se rostește și hondroc. [Sas. ONDERROCK = germ. UNTERROCK]. substantiv neutruandroc

ANDRÓC, androace, s. n. (Regional) Fustă de flanelă sau de lină purtată la țară mai ales de femeile bătrîne. Era forfotă..., de gîndeai că au venit toate muierile de pe lume să se afle în treabă, foindu-și androacele dintr-o odaie în alta. VORNIC, O. 177. Șterge-ți mina pe androc. BIBICESCU, P. P. 215. substantiv neutruandroc

hondróc și (maĭ rar) ondróc și andróc n., pl. oace (sas. onderrock, germ. unterrock, fustă, d. unter, supt [!], și rock, rochie. V. gheroc). Vest. Fustă țărănească (sucnă). – În Bc. androc, „rochie de deasupra încrețită”, în Prah. „rochie de lînă”. V. jupă. substantiv neutruhondroc