ancombrament definitie
- Vezi aici mai multe rimeancombrament
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuan
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuanc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuent
ANCOMBRAMÉNT s.n. (franțuzism) Îngrămădire care împiedică trecerea. ♦ (Tehn.) Spațiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement]. substantiv neutruancombrament
ANCOMBRAMÉNT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement) substantiv neutruancombrament
ancombramént s. n., pl. ancombraménte substantiv neutruancombrament
ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. a unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement. substantiv neutruancombrament
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiancombrament
| ancombrament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ancombrament | ancombramentul |
| plural | ancombramente | ancombramentele | |
| genitiv-dativ | singular | ancombrament | ancombramentului |
| plural | ancombramente | ancombramentelor | |