anason definitie

anasón, s. m. – Plantă erbacee aromatică. Tc. anason, din gr. ἄνιρον (Roesler 564; Șeineanu, II, 20); cf. bg., sb. anason. substantiv masculinanason

ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, ale cărei fructe ovoidale au diverse întrebuințări în industria alimentară (Pimpinella anisum). ♦ Băutură preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Tc. anason. substantiv masculinanason

anasón, V. anison. substantiv masculinanason

anisón m. ca plantă și n., pl. oane saŭ urĭ ca marfă (ngr. și vgr. ánison, turc. anisun și pop. anasun, de unde ĭar vine ngr. anasoní; lat. anisum, fr. anis). O plantă umbeliferă cu semințe aromatice (pimpinella anisum). S. n. Rachiŭ anisonat. – În Munt. anason. V. chimen dulce. substantiv masculinanison

anasón s. m. substantiv masculinanason

anason n. 1. plantă aromatică, întrebuințată ca condiment și la fabricarea licherurilor fine (Anisum); 2. rachiu din anason: sticlă cu anason de Hio FIL. [Turc. ANASON, de unde și forma moldovenească anison]. substantiv masculinanason

ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din semințe, cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason. substantiv masculinanason

ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori mici și albe și cu fructe ovoidale, păroase, întrebuințate drept condiment în cofetărie sau la prepararea unor rachiuri și a unor ceaiuri medicinale (Pimpinella anisum). Mihnea... gusta... rachiurile de sacîz și de anason. ODOBESCU, S. I 84. ♦ Băutură făcută din fructele plantei descrise mai sus. Anason de Chio. – Variantă: anisón s. m. substantiv masculinanason