ANARHÍSM s.n. 1. Curent și concepție politică care neagă în genere orice putere de stat, orice organizare politică a societății. ♦ Atitudine de anarhist. 2. Stare de anarhie. [Cf. germ. Anarchismus, fr. anarchisme, rus. anarhizm]. substantiv neutruanarhism
ANARHÍSM s. n. 1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus) substantiv neutruanarhism
ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, preconizând desființarea oricărei puteri de constrângere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. – După fr. anarchisme. substantiv neutruanarhism
*anarhízm n., pl. e. Individualizm extrem pin [!] înlăturarea orĭ-căreĭ autoritățĭ a statuluĭ, și decĭ o dezordine generală în locu ordiniĭ actuale. V. socializm. substantiv neutruanarhizm
anarhísm s. n. substantiv neutruanarhism
ANARHÍSM s. n. Mișcare ideologică apărută în sec. XIX, susținând suprimarea autorității guvernamentale, doar cooperarea voluntară fiind admisă. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus. substantiv neutruanarhism
ANARHÍSM s. n. Concepție politică mic-burgheză care, sub lozinca mincinoasă a desființării oricărei puteri de constrîngere a societății asupra omului, se ridică de fapt împotriva revoluției socialiste și a dictaturii proletariatului. ♦ Atitudine a anarhistului. substantiv neutruanarhism
anarhism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anarhism | anarhismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | anarhism | anarhismului |
plural | — | — |